LEO BUTNARU

Poet, prozator, eseist, traducător, istoric literar, exeget al avangardismului.

Născut la 5 ianuarie 1949 în comuna Negureni, fostul raion Răspopeni (act. Telenești), Republica Moldova. Licențiat în jurnalism și filologie al Universității din Moldova (1972). 

A activat în presa periodică, de la redactor la redactor-șef: „Tinerimea Moldovei”, „Literatura și arta”, „Moldova”. A debutat cu cartea de versuri Aripă în lumină (1976). În ianuarie 1977 devine membru al Uniunii Scriitorilor din URSS; în septembrie același an, este eliberat din redacția ziarului „Tinerimea Moldovei” pentru promovarea spre publicare a unui eseu despre M. Kogălniceanu și Gr. Alexandrescu, ce contravenea liniei ideologice oficiale. În perioada 1990-1993 – vice-președinte al Uniunii Scriitorilor din Moldova. Din 1993 este membru al Uniunii Scriitorilor din România. Mai mulți ani la rând – președinte al Filialei Chișinău a Uniunii Scriitorilor din România.

A publicat volume de poezie, proză, eseuri, interviuri și traduceri la edituri din Chișinău, Iași, București, Alba Iulia, Cluj, Timișoara, Nădlac, Constanța, Bistrița, Madrid.

Cărți de autor i-au apărut traduse în Franța, Rusia, Germania, Polonia, Italia, Azerbaidjan, Bulgaria, Serbia, Tatarstan, Ucraina, Israel.

Mai multe Premii ale Uniunii Scriitorilor din Moldova; Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1998; 2015); Premiul Național al Republicii Moldova (2002); Premiul Comitetului Director și al Consiliului Uniunii Scriitorilor din România (2008); Premiul Asociației Publicațiilor Literare și Editurilor din România „Scriitorul anului 2009”; Premiul „Constantin Stere” al Ministerului Culturii al Moldovei (2013); Marele Premiu și Cununa de Lauri la Turnirul de Poezie de la Neptun-Mangalia, organizat de Uniunea Scriitorilor din România (2016). Distincții de Stat ale Republicii Moldova și României.