JEAN-PIERRE SIMÉON

Jean-Pierre Siméon (n. 6 mai 1950, Paris, Franța) a urmat cursurile Facultății de Litere din Clermond-Ferrand, unde, în 1974, devine profesor de Literatură modernă. În 2012, biblioteca municipală din Clermond-Ferrand primește numele său.

În 1978 îi apare volumul Traquer la louve (A hăitui lupoaica), pentru care obține Premiul „Théophile Briant”.

La începutul anilor ’80 îi întâlnește pe Jean-François Manier și pe Martine Mellinete, care tocmai înființaseră imprimeria Cheyne la Chambon-sur-Lignon, devenită ulterior cunoscuta editură cu același nume. Își va publica acolo, până mai recent, când apare cu o importantă antologie – Lettre à ma femme aimé au sujet de la mort et autres poèmes” – în colecția de buzunar de la Gallimard, toate cărţile de poezie, participând și la activitatea editorială.

În 1984 obține Premiul „Antonin Artaud” pentru volumul Fuite de l’imobile (Fuga celui nemișcat), Cheyne, 1984.

În 1987 înființează Seminarul de poezie la Clermont-Ferrand.

În anii ’80 publică mai multe romane, între care: Matière nuit (Materia noapte) (1987) și Passage du désire (Dorința trecând) (1988).

Obține, în 1994, Premiul „Apollinaire” pentru volumul Le sentiment du monde (Sentimentul lumii) (1993). Peste câțiva ani va face parte din juriul care acordă importantul premiu; în 2014 devine președintele juriului.

Din 1996, scrie literatură dramatică. Un prim succes în domeniu îl reprezintă Stabat Mater Furiosa. Îi vor fi reprezentate peste cincisprezece piese, de un deosebit succes bucurându-se Philoctète, text scris după Sofocle. Spectacolul s-a jucat cu sala plină la Teatrul Odéon din Paris.

În 1998 obține Marele Premiu „Mont-Saint-Michel” pentru opera sa poetică.

Devine, în 2001, directorul artistic al prestigiosului Festival Internațional de Poezie „Printemps des poètes” („Primăvara poeților”), pe care îl va conduce până în 2017. În aceeași perioadă, își continuă activitatea „pedagogică” animând cercuri de scriere teatrală sau ateliere de poezie. Traduce din poezia lui Carolyn Carlson și inițiază împreună mai multe evenimente poetice.

Obține, în 2006 Premiul „Max Jacob” pentru volumul Letrre à ma femme aimé au sujet de la mort, și în același an, Premiul Internațional de Poezie „Lucian Blaga” (Cluj-Napoca) pentru același volum – tradus și prefațat de Dinu Flămând cu titlul Scrisoare despre moarte adresată femeii iubite (2010, Ed. Limes).

Publică în 2015 eseul La poésie sauvera le monde (Poezia va salva lumea), ardentă pledoarie pentru poezia emoției și un manifest (?) împotriva tendințelor nihiliste.

A publicat zeci de titluri de cărți de poezie, teatru, proză, eseu și traduceri. Poezia și teatrul său sunt traduse în peste cincisprezece limbi.

În prezent este responsabilul Secției de poezie de la Editura Gallimard.

În august 2022 a obținut Marele Premiu pentru Poezie al Academiei Franceze, pentru întreaga operă poetică.